Inapoi
Vezica hiperactiva
 
Vezica hiperactiva
Vezica hiperactiva reprezinta un sindrom definit prin urmatoarele simptome: urgenta urinara cu sau fara incontinenta urinara, asociata cu frecventa urinara si nocturie in absenta unei infectii cauzatoare sau a conditiilor patologice, sugestive pentru hiperactivitatea de baza a detrusorului (cresterea in faze a presiunii detrusorului) .
Urgenta, marca vezicii hiperactive este definita drept dorinta brusca de a urina, o senzatie dificil de rezistat. Incontinenta prin urgenta urinara reprezinta pierderea de urina asociata cu urgenta. Aceasta este unul dintre cele mai comune tipuri de incontinenta urinara. Unele femei pot avea asociata si incontinenta urinara prin stres, conditia fiind denumita incontinenta urinara mixta. Frecventa urinara este definita drept golirea vezicii de mai mult de 8 ori pe 24 de ore. Nocturia este definita drept nevoia de a se trezi o data sau de mai multe ori pe noapte pentru a goli vezica.

Termenul de vezica hiperactiva este folosit simultan cu hiperactivitatea detrusorului, instabilitatea detrusorului, hiperreflexia detrusorului si contractile vezicale involuntare.
Diagnosticul preliminar pentru conditie poate fi facut pe baza istoricului medical relatat de catre pacient si examenul fizic, alaturi de citeva teste de laborator simple.

Tratamentul incearca reducerea simptomelor pentru a ameliora calitatea vietii la pacientii afectati. Agentii anticolinergici care tintesc receptorii muscarinici din vezica sunt tratamentul de electie deoarece reduc contractilitatea detrusorului. Totusi folosirea acestora este limitata de unele efecte adverse, mai ales gura uscata si constipatie. Terapia comportamentala cu modificari ale stilului de viata si dietare, exercitiile muschilor pelvini ajuta deasemeni in controlul vezicii hiperactive.

Pentru terapia antimuscarinica exista numeroase incercari de a ameliora selectivitatea pe vezica a medicamentelor si de a depasi astfel efectele adverse, precum si de a descoperi formule diferite cu nivele mai mici serice si care sa evite metabolismul hepatic de pasaj, asociat cu efectele adverse.
Printre alte terapii investigate, de interes sunt antagonistii receptorilor neurokininei, alfa-adrenoceptor antagonisti, inhibitorii factorului de crestere a nervilor, terapia genica si terapiile pe baza de celule stem.
Anatomie:
Vezica urinara normala functioneaza prin coordonare complexa a functiilor musculoscheletice, neurologice si psihologice care permit umplerea si golirea continutului vezical. Primul efector al continentei este relaxarea sinergica a detrusorului si contractia gitului vezical si a muschilor pelvieni. In umplerea vezicii, nervii simpatico care provin din segmentele T11 si L2 ale maduvei spinale, care enerveaza fibrele musculare netede din jurul gitului vezical si uretra proximala, determina contractia acestor fibre, permitind umplerea vezicii. Pe masura ce aceasta se umple, receptorii senzibili la intindere din peretele vezical declanseaza un raspuns in creier. In timpul umplerii, presiunea intravezicala ramine joasa ca rezultat al proprietatilor viscoelastice ale vezicii si a antagonismului sistemului nervos parasimpatic.
Sistemul parasimpatic determina contractia detrusorului, in timp ce muschii pelvieni si sfincterul extern se relaxeaza. Aceste fibre raspund si la controlul somatic, voluntar al mictiunii. Fibrele somatice inerveaza sfincterul extern vezical si sunt responsabile de controlul voluntar al continentei in fata dorintei presante de a urina.

Vezica normal adulta se acomodeaza la 300-600 ml de urina; un raspuns CNS este declansat cind volumul atinge 400 ml. Totusi mictiunea poate fi prevenita prin supresia corticala a sistemului parasimpatic sau prin contractie voluntara a sfincterului extern.

Patofiziologie:
Vezica hiperactiva pare a fi multifactoriala ca etiologie si patologie. Simptomele sunt sugestive pentru hiperactivitatea detrusorului. Aceasta de origine neurogenica, miogenica sau idiopatica poate determina urgenta urinara si incontinenta. Conditia este primar neuromusculara, in care detrusorul se contracta inadecvat in timpul umplerii vezicale. Este o problema a functiei de depozitare. Aceste contractii apar frecvent indiferent de cantitatea de urina din vezica.

Cauzele sunt numeroase si diferite:
-leziuni neurologice: leziuni ale maduvei spinale, atac cerebral vascular
-bolile neurologice: scleroza multipla, dementa, boala Parkinson, diabet.
Conditia poate apare si in absenta unei etiologii neuorgene. Contractile pot fi spontane sau induse de umplerea rapida a vezicii, modificari postural sau chiar mersul sau tusitul. Deoarece aceste cauze nu sunt neurologice, dorinta de a urina poate fi controlata pentru citeva minute. Vezica hiperactiva idiopatica nu prezinta cauze neurologice, metabolice. Exista si conditii care mimeaza vezica hiperactiva cum sunt: infectiile urinare, cancer vezical, litiaza vezicala, inflamatia vezicala sau obstructia colului vezical.
Unele medicamente pot conduce la simptome similare. Diureticele pot cauza urgenta si incontinenta datorita cresterii umplerii vezicale, stimularii detrusorului. Betanecolul poate deasemeni determina incontinenta prin stimularea contractiei detrusorului.
Insuficienta cardiaca sau bolile venoase periferice si vasculare pot contribui la simptomele vezicii hiperactive. In timpul zilei, acesti indivizi au un exces de fluid care se acumuleaza in anumite zone. Cind merg la culcare, acest fluid devine mobilizat si creste debitul renal. Acestia relateaza nocturia care acompaniaza vezica hiperactiva.

Factori de risc:
Citiva factori de risc sunt asociati. Oamenii albi, persoanele cu diabet insulin-dependent si cei cu depresie sunt de 3 ori mai succeptibili de a dezvolta conditia. Alti indivizi cu risc ridicat cuprind pe cei peste 75 de ani, persoanele cu artrita, terapia cu contraceptive orale. Modificarile care apar la inaintarea in virsta, cum este diminuarea capacitatii vezicale si modificarile tonusului muscular favorizeaza dezvoltarea conditiei cind intervin factorii precipitanti.
La femeile in postmenopauza, multe dintre aceste modificari sunt legate de lipsa estrogenilor.

Conditia afecteaza semnificativ calitatea vietii, ridica scorurile depresiei si scade calitatea somnului. Determina oboseala cronica si dificultate in efectuarea activitatilor zilnice. Aceste persoane dezvolta strategii de a controla si ascunde problema (modifica aportul de fluide, reduc activitatea fizica sau sociala) . Efectele psihologice cuprind frica, rusine si vina. Grija privind mirosul neplacut, murdarirea si pierderea de urina in timpul actului sexual poate conduce la abstinenta. Urinarea frecventa si intreruperea activitatilor poate crea probleme la locul de munca.

 
Află primul promoţiile noastre
Fidelitatea se premiază
DalianaConstruct - Placari fatade cu casete de aluminiu compozit de tip bond: Alucobond, Etalbond. iEfteneaua.ro portalul celor mai bune preturi