Inapoi
Tulburarile de personalitate
 
Tulburarile de personalitate
Tulburarile de personalitate definite formal drept tulburari de caracter sunt o clasa de tipuri de personalitate si comportamente definite ca modele de durata a experientelor personale si comportamentale care deviaza marcant de la modelele culturale acceptate. Acestea sunt asociate tipic cu tulburari severe ale tendintelor comportamentale ale unui individ, implicind de obicei citeva zone ale personalitatii si sunt intotdeauna asociate cu o ruptura sociala si personala considerabila. In plus tulburarile de personalitate sunt inflexibile in cadrul multor situatii date deoarece aceste comportamente sunt ego-sintonice (sunt constante cu integritatea eului individual) si sunt astfel percepute a fi apropiate acelui individ.

Debutul acestor tulburari poate fi identificat in adolescenta timpurie si in cazuri rare in copilarie. Astfel este neobisnuit ca un diagnostic de tulburare de personalitate sa fi pus inainte de virsta de 16-17 ani. Diagnosticul tulburarilor de personalitate poate fi foarte subiectiv totusi caracterul inflexibil si persuasiv determina dificultati personale si sociale serioase precum si afectare functionala generala. Modelele rigide si continue ale simtirii, gindirii si comportamentului sunt puse pe seama sistemelor de gindire de baza denumite fantezii fixe sau ‘difunctional schemata’.

Un studiu pe aproximativ 600 de barbati studenti colegi, cu virste de 30 de ani si care nu au fost acceptati intr-un cadru clinic, a examinat relatia dintre experientele din copilarie de abuz sexual si fizic si tulburarile de personalitate raportate la acestia. Istoricul de abuz in copilarie a fost gasit dfinitoriu asociat cu nivele inalte de simptomatologie pozitiva. Severitatea abuzului este gasit a fi statistic semnificativ, dar clinic neglijabil. Abuzul in copilarie si neglijenta reprezinta constant riscuri ale dezvoltarii tulburarilor de personalitate in viata de adult.
Patogenie si cauze:
Originea tulburarilor de personalitate este o problema foarte controversata. Traditionalistii cred ca aceste caractere neadaptive sunt rezultatul unui mediu disfunctional timpuriu la care este expus pacientul si care previne evolutia unui caracter adaptativ de perceptie, raspuns si aparare. O multime de date tintesc spre caracterul genetic si psihobiologic al simptomatologiei acestor tulburari, totusi constanta datelor impiedica medicii in a defini niste concluzii.
Semne si simptome:
In general pacientii cu tulburari de personalitate au probleme mari in relatiile sociale si reglarea starii emotionale. Aceste probleme au fost prezente pe parcursul vietii de adult. Modelul de perceptie, gindire si raspuns al acestor pacienti este fixat si inflexibil, desi comportamentul lor este frecvent impredictibil. Acestia deviaza de la asteptarile culturale normale.
Tulburarile de personalitate sunt un model de comportament de lunga durata si de neadaptare al perceptiei si raspunsului la alte persoane si la circumstante stresante.

Sunt definite zece tulburari de persoanlitate grupate in trei modele: A, B, C.
Grupul A cuprinde:
-personalitatea paranoida
-personalitatea schizoida
-personalitatea schizotipala.
Grupul B cuprinde:
-personalitatea antisociala
-personalitatea de granita-borderline
-personalitatea teatrala
-personalitatea narcisista.
Grupul C cuprinde:
-personalitatea evitanta
-personalitatea dependenta
-tulburarea obsesiv-compulsiva.
Tratament:
Psihoterapia este baza ingrijirii tulburarilor de personalitate. Deoarece acestea produc simptome ca rezultat al abilitatilor sociale slabe psihoterapia tinteste ameliorarea perceptiilor si a raspunsului la stresorii sociali si din mediul extern.

Terapia psihodinamica examineaza caile prin care pacientii percep evenimentele, bazindu-se pe ideea ca perceptiile sunt formate de experientele timpurii din viata. Doreste sa identifice distorsiunile perceptuale si sursele lor istorice si sa faciliteze dezvoltarea de modele mult mai adaptative de perceptie si raspuns. Tratamentul este de obiceie xtins pentru citiva ani de la o frecventa de citeva ori pe saptamina pina la o data pe luna.

Terapia cognitiva se bazeaza pe ideea ca erorile cognitive bazate pe credinte de lunga durata influenteaza atasamentul la relatiile interpersonale. Se ocupa de cum gindesc persoanele asupra lumii lor si de perceptia asupra ei. Aceasta forma foarte activa de terapie identifica distorsiunile si angajeaza pacientul in efortul de a reformula perceptiile si comportamentele. Terapia este limitata la un episod de 6-20 de saptamini o data pe saptamina.

Terapia interpersonala intelege dificultatile pacientului derivate dintr-o gama limitata de probleme interpersonale cuprinzind definirea rolului sau si a problemelor. Problemele sunt interpretate si se gasesc solutii. Terapia este saptaminala pentru o perioada de 6-20 de sesiuni. Desi este validata pentru anxietate si depresie nu este larg practicata.

Psihoterapia de grup permite patologiei interpersonale sa se manifeste intre pacienti, fiind utilizata de terapist pentru a identifica si corecta ideile de neadaptare, comunicare si comportament sesiunile sunt o data pe saptamina pe o perioada care dureaza citeva luni sau ani.

Terapia dialecticala este o terapie bazata pe abilitati care poate fi folosita individual sau in grupuri. A fost aplicata la personalitatile de granita. se bazeaza pe copierea de abilitati pentru a ameliora instabilitatea afectiva si controlul impulsivitatii si a reduce comportamentul autodistructiv.
Medicatia:
Aceasta nu este curativa pentru nici o tulburare de personalitate. Este vazuta ca adjuvanta psihoterapiei astfel incit pacientul sa poata coopera la terapie.
Prognostic si evolutie:
Pacientii cu tulburari de personalitate sunt la risc ridicat fata de populatia generala pentru numeroase afectiuni psihiatrice. Tulburarile de dispozitie sunt un risc particular al tuturor diagnosticelor de personalitate. Unele comorbiditati sunt mai specifice la tulburari particulare de personalitate.

Grupul A: personalitatea paranoida poate apare ca un prodrom la tulburarea iluzionala sau ca schizofrenie adevarata. Acesti indivizi sunt la risc de agorafobie, depresie majora, tulburare obsesiv-compulsiva si abuz de substante. Pacientii cu tubirare de personalitate schizoida pot dezvolta depresie majora. Pacientii cu personalitate schizotipala pot dezvolta afectiune psihotica usoara, tulburare schizofreniforma sau iluzionala. La momentul diagnosticului 30-50% au depresie majora concurenta si aproape toti au avut cel putin un episod de depresie majora.

Grupul B: personalitatea antisociala este asociata cu risc de tulburari anxioase, abuz de substante, somatizare. Personalitatea de granita este asociata cu risc de abuz de substante, tulburari ale alimentatiei (bulimie) si stress posttraumatic. Suicidul este un risc particular la pacientii de granita. istoricul de cabotism sau personalitate teatrala este asociat in particular cu tulburarile somatiforme. Persoanele cu narcisism sunt la risc de anorexie nervoasa si abuz de substante precum si depresie.

Grupul C: personalitatea evitanta este asociata cu anxietatea mai ales fobia sociala. Personalitatea dependenta poarta risc de tulburari anxioase si de acomodare. Persoanele cu personalitate obsesiv-compulsiva sunt la risc de infarct miocardic datorita tipului A de viata. Acestia pot fi la risc de tulburari anxioase.
 
Află primul promoţiile noastre
Fidelitatea se premiază
DalianaConstruct - Placari fatade cu casete de aluminiu compozit de tip bond: Alucobond, Etalbond. iEfteneaua.ro portalul celor mai bune preturi